Pasarix's Blog

Benzi desenate

pasarix — Wed, 04 Nov 2009 15:24:31 +0000

Zilele astea am intalnit multe persoane pe aici care citesc benzi desenate. Inainte si la noi se gaseau chestii d-astea peste tot, insa de cativa ani (mai multi ), eu personal, nu am mai gasit. Si acum eram nedumerit de ce nu se mai produce/vinde acest tip de lectura. Eu stiu ca eram fascinat de benzile desenate de pe vreamea cand eram copil. Stiu ca timpul schimba perceptiile, insa am frunzarit cateva acum si chiar mi s-au parut interesante. Chiar e pacat ca nu se mai gasesc.
Atat am vrut, sa imi exprim nedumerirea si nemultumirea fata de disparitia acestui “produs” de pe piata din Romania.
(Postul asta e pentru cei care au prins acele vremuri… )

Si daca tot am vorbit de compromisuri…

pasarix — Mon, 02 Nov 2009 21:30:10 +0000

As vrea sa mai scriu o dilema morala in care ma aflu de ceva timp. Cred ca ati patit si voi asa ceva si poate puteti sa imi dati un raspuns, pentru ca eu am ajuns atat de disperat incat am scris si pe acest blog. Chestia asta imi macina constiinta de mai bine de 10 minute… ce sa fac in seara asta ca salata… salata din varza alba sau salata din salata (da stiu ca suna aiurea, insa nu stiu cum sa zic altfel ). Poate credeti ca este o alegere simpla, insa nu este. Acum o sa facem o schema simpla pentru a putea pune in balanta mai usor toate elementele pro si contra.
Asadar avem:
Salata din Salata
- Nu este salata normala pe care o stiti, este putin diferita, o planta specifica Italiei;
- O am de ceva timp in frigider si nu as vrea sa se invecheasca;
- Tocmai am aflat o reteta noua pentru salata (da stiu… pe cat de simplu aparent, pe atat de complicat in realitate) – se face cu lamaie si alte chestii – e pur si simplu geniala;
- Nu pot sa o mananc de foame din pacate (si acum imi este foame ).

Salata din Varza alba
- Sunt mort dupa salata din varza alba in general;
- Am un cutit super smecher pentru chestii de genul asta si vreau sa il testez (pt taiat legume);
- Am si un ulei/otet special si numai cand ma gandesc la el mi se umple gura de saliva;
- Exista riscul ca varza sa nu fie la fel de buna ca aia cu care sunt eu obisnuit (aveam varza de la tara de la ai mei, iar asta e cumparata).

Acum cred ca imi intelegeti mai bine pozitia nehotarata cu privire la ce sa fac. Sa le fac pe amandoua nici nu se pune problema, nu imi permit sa ma bucur de ambele chestii in aceeasi seara .
Astept sa imi dati si mie o solutie, preferabil inainte sa mor de foame .

Desi… daca ma gandesc mai bine acum… cat timp am scris articolul asta am aflat si raspunsul (a invins foamea ca sa fie clar ).

PS: Da, stiu si eu sa rad, sa glumesc, nu sunt un geek care nu stie altceva decat programare , sau sunt?! Sper ca nu .

Later edit: Am facut alegerea potrivita, varza a fost geniala… iar de cutit nu mai are sens sa zic altceva decat… “dai un ban da’ stai in fata”:D

Ce sa fac…

pasarix — Mon, 02 Nov 2009 15:54:35 +0000

Ma gandeam zilele astea despre ce sa scriu in general. Adica ce linie sa adopt, sa fiu serios sau sa abordez tot felul de teme mediocre (evident cu vulgaritatea de rigoare, pentru ca asta se cere in ziua de azi). Am observat ca asta se cauta, teme precum cele de pe Cancan sau orice alt ziar de scandal. Si pana acum 10 minute ma tot gandeam daca sa fac compromisul asta (sa renunt la politica mea de “no shit on my blog” pentru cativa cititori…). Insa am realizat ca nu se merita. Eu sunt asa cum sunt, am vrut un astfel de blog, asa ca cine vrea il citeste, cine nu, nu. Nu scriu pe blog pentru altii, scriu pentru mine, si prefer sa am zece cititori care ma inteleg decat o suta care nu ma intelege . Intr-adevar, ar fi frumos sa am mai multi cititori pentru ca asta ar insemna ca ceea ce spun e scris bine si imi da o anumita satisfactie personala.
Atat vroiam, sa transpun pe “hartie” aceasta batalie interioara, intre respectul fata de sine (pentru ca atunci cand faci un compromis renunti la o parte din respectul propriu) si nevoia de adulare a propriei persoane de catre cei multi (stiu ca suna ciudat, insa daca va ganditi mai bine o sa realizati ca asta e singurul motiv pentru care cineva isi doreste mai multi cititori – in cazul de fata, doar ca sa se simta in centrul atentiei, sa se simta “miezul din dodoasca” – si aici il citez pe Mircea Badea).

Animale de companie…

pasarix — Fri, 30 Oct 2009 11:55:00 +0000

Mai exact un caine, Milo. Nici nu stiu cum sa incep sa il descriu… Ganditi-va la un om care nu poate sa vorbeasca, dar care este extraordinar de loial si de simpatic. Cam asta e pe scurt acest caine. Stiu ca poate vi se pare ca exagerez (probabil ca o si fac putin, dar numai putin).
Caine mai destept inca nu am vazut, si nu o zic in sensul ca e dresat bine (este si dresat), insa parca intelege tot ce ii zici. Intr-o dimineata i-a zis Cristi sa ma linga si a sarit imediat in pat si a inceput sa ma linga. Cand ne asezam la masa il vezi si pe el cum isi ia patura si o aduce langa masa ca sa stea pe ea. Cand ii este frig se inveleste singur. E pur si simplu genial. Este exact ca Milo din The Mask (si la inteligenta si ca rasa).
Acum ceva timp a avut insa o boala care i-a atacat toate organele care erau colorate (a si orbit din cauza asta). Acum este complet alb, chiar si nasul este decolorat acum. Cand merge intr-un loc nou il asculta pe Cristi ca sa stie daca are ceva in fatza sau nu, ca sa nu se loveasca. In fine, ati inteles ideea.
Uitati si niste poze cu el:

Aici i s-a facut frig si s-a invelit:

Cainele asta m-a facut sa imi doresc si eu un animal de companie (adica pe el ).

Idei…

pasarix — Tue, 27 Oct 2009 09:34:07 +0000

Ma gandeam zilele astea ce sa mai fac ca sa uit de dorul de casa. Poate ca o sa par o persoana “slaba” asa cum m-a descris cineva intr-un comment, insa nu mi se pare o slabiciune sa simti lipsa celor apropiati, in schimb mi se pare inuman sa nu o simti.
Primul lucru pe care l-am incercat sa il fac a fost sa nu vizitez Milano. Nu inca cel putin. Stiu ca suna ciudat, insa m-am gandit asa… daca eu vizitez totul in primele doua sau trei saptamani, ce o sa fac in restul timpului?! Oricum la inceput eram ocupat cu acomodarea si nici nu a fost o perioada prea lunga ca sa ma copleseasca dorul de casa. Acum insa este alta poveste, deja a trecut perioada de acomodare, probabil ca intr-o saptamana o sa incep sa vizitez orasul si chiar si imprejurimile. Asadar trebuie sa ma gandesc la noi moduri de a face fatza izolarii (pentru ca asta e pana la urma, oricat de prietenosi sunt toti, tot nu vorbesti limba materna, tot nu sunt ei prietenii de-o viata).
O idee mi-a venit, stiu ce trebuie sa fac ca sa uit de tot si de toate, sa programez (am norocul sa ma cunosc suficient de bine si sa stiu ca asta ma face sa ignor partea mea “spirituala”, de fapt ma face sa ignor totul ). Poate va ganditi acum ca sunt tampit, vreau sa lucrez si acasa dupa ce ca lucrez la servici, insa nu este chiar asa, cand lucrezi acasa esti relaxat, faci ce vrei, cum vrei si cand vrei. Cine stie cunoaste .
In fine, ca sa ajung la punctul culminant al acestui articol voi sari peste alte explicatii si voi spune asta: ce sa fac? Ce idei imi dati pentru un soft? Pentru ca asta e marea problema, muncesc eu si acasa, dar ce sa muncesc? pentru ca vreau sa fie o chestie interesanta, o chestie web-based (pentru ca as vrea sa si invat partea asta de programare mai bine), o chestie care sa se vada, sa am si eu satisfactia realizarii unui lucru palpabil.
Cam asta era ideea acestui post, sa imi dati si mie o idee despre ce sa fac, orice va trece prin cap si vi s-ar parea interesant de vazut, de folosit, de jucat chiar.

Va rog sa scrieti orice idee va vine, indiferent de cat de aiurea vi se pare. Cu ocazia asta va puneti si imaginatia la lucru, sau, de ce nu, va exprimati dorintele neimplinite de catre ce este astazi pe internet.
Promit sa analizez serios orice idee pe care mi-o transmiteti, chiar daca este la misto sau imposibil de realizat.

Natura e frumoasa oriunde, diferenta e promovarea…

pasarix — Mon, 26 Oct 2009 10:13:20 +0000

Ma plimbam si eu prin blogIQ si am gasit o ramificatie interesanta a blogului (aici gasiti poze cu natura din Italia si Romania si nu numai). Dupa ce am “frunzarit” pe acolo vreo 10 minute am ajuns la concluzia prezenta si in titlul acestui articol. Si asta e adevarul adevarat… nu stim sa ne vindem marfa. Si avem marfa de calitatea I (sau macar potential). Dar na, ce sa faci, suntem romani…

Aici o sa gasiti niste poze foarte interesante (cel putin). Vi le recomand cu deosebita placere.

Stiu ca mereu fac comparatie intre Italia si Romania, si o fac intentionat, dar asta e modul meu de a aborda un subiect: cand zic ca ceva este posibil sau gresit (in cazul nostru ca se poate si mai bine decat cum este acum in Romania) vreau sa dau si un exemplu, iar cum singurul exemplu pe care il stiu este Italia, pe acesta il voi da. Intentia mea este sa scapam de ideile preconcepute, sa acceptam ca sunt altii mai buni ca noi, si, daca se poate, chiar sa invatam de la ei. Toate criticile la adresa Romaniei nu sunt din rautate ci din dorinta de a evolua, de a repara, de a ne perfectiona.

Aventuri in Romania

pasarix — Sun, 25 Oct 2009 21:17:55 +0000

Cum am promis, am revenit cu un post in care incerc sa materializez cat mai bine impresiile despre “cum e sa revii in Romania”.
E frumos, chiar e frumos, dar doar pentru putin timp. Dupa 5 zile vroiam sa ma intorc in Italia.
Dupa ce am aterizat pe Otopeni imi cautam un mijloc de transport (speram eu taxi ). Si normal ca am inceput sa caut, ma gandeam ca gasesc eu unu cu un tarif rezonabil de pana in douazeci de mii. Slabe sanse. Toti vor sa se imbogateasca din meseria de taximetrist. L-am intrebat pe unu ce tarif are (dupa ce a insistat 3 minute sa ma ia cu taxi-ul) si el imi raspunde “la fel ca fly taxi”. Imi venea sa ii zic, ba da tu esti prost?! eu te-am intrebat cat nu cine mai are tot atat. Dupa ce am repetat intrebarea de vreo 3 ori, mi-a zis intr-un final ca treizeci si cinci de mii, dar m-a luat ca mergem la pret fix, 700.000, sa ne fie bine amandurora (adik lui). Imi venea sa il injur de toate neamurile. In fine… am mers la autobuz, am dat 7 ron pe 2 calatorii si am plecat spre casa. Dupa cinci minute de mers cu autobuzul nu imi venea sa cred ca sunt in Romania… totul arata superb, verdeata peste tot, cladiri noi sau bine intretinute, parca eram tot in Italia (nici praf nu era ca tocmai plouase). Totul parea un vis, pana am ajuns cu metroul la Piata Iancului unde mi s-a reamintit ca sunt in Romania (totusi… doar nu se schimba Bucurestiul in doua saptamani).
Nu vreau sa mai comentez despre cum arata Bucurestiul… stiti si voi, iar daca nu stiti atunci mai bine pentru voi.
Probabil ca acum va intrebati, de ce am zis ca e frumos in Romania cand eu nu fac altceva decat sa critic?! Singurul motiv pentru care zic asta este familia/prietenii. Oricat de bine ar fi in alta parte, tot simti lipsa celor apropiati tie.
Cat despre aventurile mele prin Romania… ce sa zic, a fost frumos pentru ca a fost pentru putin timp si nu am avut timp sa ma gandesc prea mult la ce este in jur (dar si pentru ca in jurul meu au fost numai prieteni).

O sa mai scriu despre cum este aici, insa acum vreau sa imi desfac o bere si sa ma bucur ca am terminat cu mutatul in garsoniera de aici. Maine incep o noua zi de munca…

Viata e ca parul din fund, scurta si plina de c@c@t…

pasarix — Thu, 22 Oct 2009 10:05:28 +0000

Desi pare ca sunt suparat de ce se petrece in viata mea, nu este asa, insa mi se pare ca acea zicala se potriveste de minune vietii in general, mai ales in Romania. Stiu… acum o sa credeti ca ma vad eu superior pentru ca am plecat in alta tara, insa nu este asa. Pur si simplu am vazut ca se poate mult mai bine. Una este sa auzi de la altii cum e si alta e sa o simti pe pielea ta. Si nu vorbesc despre ce vezi cand pleci in vacante. Vorbesc despre ce este in viata de zi cu zi in alta parte, cum se munceste, cum se petrece, cum se traieste in general. La prima vedere ai impresia ca nu se munceste, ca se sta toata ziua si ca aia sunt niste prosti in comparatie cu noi (romanii in general – asa aveam eu impresia pana acum, noi suntem mai destepti ca ei! ), dar nu este asa. Poate in teorie suntem mai culti, mai inteligenti, mai descurcareti. In practica insa, ei sunt mai eficienti, mai specializati, mai BUNI!!! Dovada si nivelul lor de trai in comparatie cu al nostru. Stiu, cei mai buni de la noi pleaca la ei, insa si asta e inteligent din partea lor. Inca o dovada ca ei sunt mai buni… daca eram destepti ne pastram si noi “creierele” in tara (noi trebuie doar sa le pastram, ei trebuie sa le castige). Degeaba esti destept daca esti doar ca individ. Trebuie sa fim inteligenti ca grup, ca tara. Si nu cred ca o sa fim prea curand, suntem prea comozi, avem prea multe avantaje degeaba (ma refer la resursele naturale in general). Nu a trebuit niciodata sa muncim cu adevarat pentru nimic, aruncam o samanta in fata casei si avem ce manca. Stiu ca toate astea au mai fost spuse de mii de ori, insa acesta este adevarul. Poate ca aceasta criza ne va trezi putin la realitate, dar va trebui sa fie mult mai rau ca acum si sunt sigur ca o sa fie (nu zic ca imi doresc sa fie mai rau, dar este un rau necesar dupa parerea mea – ai un deget cangrenat, il tai, nu il lasi sa iti distruga toata mana, pentru ca apoi o sa fie si mai rau, chiar daca suferi acum putin mai mult).

Stiu ca o sa fiu judecat, insa mai intai va zic asta: Lucrati in alta tara, traiti acolo o perioada (in stilul lor nu tot in al nostru ) si apoi sa imi ziceti ca nu am dreptate. Stiu ca am stat doar 2 saptamani, poate prea putin, dar diferentele se observa imediat!!! Si se observa cand te intorci in tara, nu cand stai acolo.

Cu acest post nu am vrut sa par eu mai bun sau mai “smecher”, pentru ca si eu tot ca roman ma identific, nu ca italian, olandez, american sau orice altceva. Vroiam doar sa imi exprim parerea despre modul nostru gresit de a gandi, a munci si a ~~trai~~ convietui cu cei de langa noi.

Eu vroiam sa scriu altceva in acest post, insa m-am lasat dus de val si am scris ce mi s-a parut mai important. O sa vorbesc despre “aventurile” mele prin Romania din aceasta saptamana intr-un post viitor.

PS: Nu prea am timp sa scriu articole, dar imi voi face timp in viitorul apropiat.
As usual, comentariile sunt apreciate, fie ele pro sau contra (sincer le prefer pe cele din urma).

Captain’s log ziua 0

pasarix — Tue, 06 Oct 2009 22:35:57 +0000

Am scris un post in care ziceam ca plec in Italia si mai ziceam ca la ora la care o sa fie publicat eu o sa fiu in avion. M-am inselat, nu eram in avion, pentru ca, bineinteles, avionul a intarziat. Zic bineinteles pentru ca eram sigur ca o sa patesc una ca asta. Plec si eu odata cu avionul intr-o alta tara si exact zborul ala trebuia sa intarzie. Mai erau si altele in aceeasi zi, dar cineva stia ca in asta voi fi eu, asa ca l-a mai amanat vreo 4 ore si ceva. In fine, trec peste asta ca doar plec intr-o alta tara, se accepta si aceasta intarziere, cu toate ca in momente ca astea resimti mai tare efectul.
Nu mai tin minte cat era ceasul exact, probabil ca era ora 15:30 cand am intrat la check-in, am ajuns la controlul de bagaje si apoi la vama. Eu ma pregatisem pentru un super control, atat sufleteste cat si fizic (din ce citesem pe net ma gandeam ca astia ma si dezbraca acum, doar doar or gasi ceva in neregula), insa nici macar nu m-au bagat in seama. Aproape ca ma rugam de ei sa ma controleze, sa traiesc si eu acea experienta (stiu ca sunt ciudat). M-am urcat in avion, am prins si loc la geam, din fericire, pentru ca vroiam sa admir peisajul (chiar daca exista riscul sa mi se faca rau ). N-am avut noroc, era o ceata super groasa. In schimb am avut noroc sa experimentez diferite senzatii, unele noi, altele vechi, insa mult mai pronuntate. Am vazut cum e sa atingi 500 de km la ora cand inca esti pe sosea (sau poate mai mult, nu stiu exact), am putut vedea avionul cum parca dadea din aripi cand erau goluri de aer (da, suna ciudat, dar cam asta se vede) si am vazut si pamantul la un nou nivel (chiar daca doar pentru intervale scurte). In rest toate au fost super ok, ca o calatorie cu autobuzul. Auzi haraitul motoarelor, te mai zgaltaie cand dai de o groapa, eventual, daca e un sofer/pilot prost te da si cu capul de scaunul din fata daca pune frana prea brusc. Pilotul de la easyJet a fost super ok, nu mi-am dat seama cand am aterizat, am realizat abia apoi, cand am simtit frana.
Am ajuns in Milano, unde ma astepta seful meu Cristi (si caruia ii sunt recunoscator pentru aceasta sansa – zic asta ca poate citeste si el ). Am facut aproape o ora pana la el acasa (si cand zic ca am facut o ora vreau sa spun ca am mers cam pana in Ploiesti ca distanta – aici se circula mult mai bine) unde ma astepta o petrecere (si nu, nu era pentru mine, era pentru sotia lui – eu cred ca eram cel mai departe de a fi sarbatoritul ).
Mai lasam ceva de povestit si pentru maine

Toti am tacut cand am auzit pianul…

pasarix — Mon, 05 Oct 2009 15:27:05 +0000

As fi vrut sa incep cu zborul din Bucuresti, sa o iau de la inceput, insa nu am suficient de mult timp sa condensez toata informatia in cateva randuri si totusi sa transmit totul.
Scriu articolul asta dintr-un impuls. Ma gandeam cum sa explic diferenta intre lumea de aici si lumea din rromania si acum am descoperit una dintre acele chestii.
Tocmai iesisem la o cafea si o tigara si deodata se aude un pian, probabil de la un etaj superior. Nu stiu cum sa descriu senzatia, probabil e imposibil, este pur si simplu exceptionala. Nu este vorba ca am auzit pe cineva cantand la pian, sau ca era un talent innascut cel care canta (poate ca era, insa eu sunt prea incult sa imi dau seama sau sa apreciez aceasta arta la nivelul pe care il merita), ci pur si simplu ideea in sine, sa auzi un pian in mijlocul lui Milano, in miezul zilei, cand faci o pauza de la munca, si, in plus, sa mai fi si inconjurat de verdeata. Pur si simplu te calmeaza, nu stii de ce se intampla, dar se intampla. Pentru cateva secunde esti doar tu si acel sunet. Poate aveti impresia ca exagerez, insa nu este asa, sunt sentimente pe care le traiti poate doar intr-un varf de munte, intr-o zi de vara sau poate pe malul marii, intr-o zi de iarna. Pana nu experimentati asa ceva nu aveti cum sa va imaginati, oricat ati incerca.
Cei care au trait asa ceva vor intelege ceea ce eu nu pot explica in cuvinte.

PS: Scuzati eventualele greseli, insa m-am grabit sa scriu totul inainte sa dispara senzatia aceasta.