Ce sa fac…

Ma gandeam zilele astea despre ce sa scriu in general. Adica ce linie sa adopt, sa fiu serios sau sa abordez tot felul de teme mediocre (evident cu vulgaritatea de rigoare, pentru ca asta se cere in ziua de azi). Am observat ca asta se cauta, teme precum cele de pe Cancan sau orice alt ziar de scandal. Si pana acum 10 minute ma tot gandeam daca sa fac compromisul asta (sa renunt la politica mea de “no shit on my blog” pentru cativa cititori…). Insa am realizat ca nu se merita. Eu sunt asa cum sunt, am vrut un astfel de blog, asa ca cine vrea il citeste, cine nu, nu. Nu scriu pe blog pentru altii, scriu pentru mine, si prefer sa am zece cititori care ma inteleg decat o suta care nu ma intelege . Intr-adevar, ar fi frumos sa am mai multi cititori pentru ca asta ar insemna ca ceea ce spun e scris bine si imi da o anumita satisfactie personala.
Atat vroiam, sa transpun pe “hartie” aceasta batalie interioara, intre respectul fata de sine (pentru ca atunci cand faci un compromis renunti la o parte din respectul propriu) si nevoia de adulare a propriei persoane de catre cei multi (stiu ca suna ciudat, insa daca va ganditi mai bine o sa realizati ca asta e singurul motiv pentru care cineva isi doreste mai multi cititori – in cazul de fata, doar ca sa se simta in centrul atentiei, sa se simta “miezul din dodoasca” – si aici il citez pe Mircea Badea).