Benzi desenate

Zilele astea am intalnit multe persoane pe aici care citesc benzi desenate. Inainte si la noi se gaseau chestii d-astea peste tot, insa de cativa ani (mai multi ), eu personal, nu am mai gasit. Si acum eram nedumerit de ce nu se mai produce/vinde acest tip de lectura. Eu stiu ca eram fascinat de benzile desenate de pe vreamea cand eram copil. Stiu ca timpul schimba perceptiile, insa am frunzarit cateva acum si chiar mi s-au parut interesante. Chiar e pacat ca nu se mai gasesc.
Atat am vrut, sa imi exprim nedumerirea si nemultumirea fata de disparitia acestui “produs” de pe piata din Romania.
(Postul asta e pentru cei care au prins acele vremuri… )

Si daca tot am vorbit de compromisuri…

As vrea sa mai scriu o dilema morala in care ma aflu de ceva timp. Cred ca ati patit si voi asa ceva si poate puteti sa imi dati un raspuns, pentru ca eu am ajuns atat de disperat incat am scris si pe acest blog. Chestia asta imi macina constiinta de mai bine de 10 minute… ce sa fac in seara asta ca salata… salata din varza alba sau salata din salata (da stiu ca suna aiurea, insa nu stiu cum sa zic altfel ). Poate credeti ca este o alegere simpla, insa nu este. Acum o sa facem o schema simpla pentru a putea pune in balanta mai usor toate elementele pro si contra.
Asadar avem:
Salata din Salata
- Nu este salata normala pe care o stiti, este putin diferita, o planta specifica Italiei;
- O am de ceva timp in frigider si nu as vrea sa se invecheasca;
- Tocmai am aflat o reteta noua pentru salata (da stiu… pe cat de simplu aparent, pe atat de complicat in realitate) – se face cu lamaie si alte chestii – e pur si simplu geniala;
- Nu pot sa o mananc de foame din pacate (si acum imi este foame ).

Salata din Varza alba
- Sunt mort dupa salata din varza alba in general;
- Am un cutit super smecher pentru chestii de genul asta si vreau sa il testez (pt taiat legume);
- Am si un ulei/otet special si numai cand ma gandesc la el mi se umple gura de saliva;
- Exista riscul ca varza sa nu fie la fel de buna ca aia cu care sunt eu obisnuit (aveam varza de la tara de la ai mei, iar asta e cumparata).

Acum cred ca imi intelegeti mai bine pozitia nehotarata cu privire la ce sa fac. Sa le fac pe amandoua nici nu se pune problema, nu imi permit sa ma bucur de ambele chestii in aceeasi seara .
Astept sa imi dati si mie o solutie, preferabil inainte sa mor de foame .

Desi… daca ma gandesc mai bine acum… cat timp am scris articolul asta am aflat si raspunsul (a invins foamea ca sa fie clar ).

PS: Da, stiu si eu sa rad, sa glumesc, nu sunt un geek care nu stie altceva decat programare , sau sunt?! Sper ca nu .

Later edit: Am facut alegerea potrivita, varza a fost geniala… iar de cutit nu mai are sens sa zic altceva decat… “dai un ban da’ stai in fata”:D

Ce sa fac…

Ma gandeam zilele astea despre ce sa scriu in general. Adica ce linie sa adopt, sa fiu serios sau sa abordez tot felul de teme mediocre (evident cu vulgaritatea de rigoare, pentru ca asta se cere in ziua de azi). Am observat ca asta se cauta, teme precum cele de pe Cancan sau orice alt ziar de scandal. Si pana acum 10 minute ma tot gandeam daca sa fac compromisul asta (sa renunt la politica mea de “no shit on my blog” pentru cativa cititori…). Insa am realizat ca nu se merita. Eu sunt asa cum sunt, am vrut un astfel de blog, asa ca cine vrea il citeste, cine nu, nu. Nu scriu pe blog pentru altii, scriu pentru mine, si prefer sa am zece cititori care ma inteleg decat o suta care nu ma intelege . Intr-adevar, ar fi frumos sa am mai multi cititori pentru ca asta ar insemna ca ceea ce spun e scris bine si imi da o anumita satisfactie personala.
Atat vroiam, sa transpun pe “hartie” aceasta batalie interioara, intre respectul fata de sine (pentru ca atunci cand faci un compromis renunti la o parte din respectul propriu) si nevoia de adulare a propriei persoane de catre cei multi (stiu ca suna ciudat, insa daca va ganditi mai bine o sa realizati ca asta e singurul motiv pentru care cineva isi doreste mai multi cititori – in cazul de fata, doar ca sa se simta in centrul atentiei, sa se simta “miezul din dodoasca” – si aici il citez pe Mircea Badea).

Animale de companie…

Mai exact un caine, Milo. Nici nu stiu cum sa incep sa il descriu… Ganditi-va la un om care nu poate sa vorbeasca, dar care este extraordinar de loial si de simpatic. Cam asta e pe scurt acest caine. Stiu ca poate vi se pare ca exagerez (probabil ca o si fac putin, dar numai putin).
Caine mai destept inca nu am vazut, si nu o zic in sensul ca e dresat bine (este si dresat), insa parca intelege tot ce ii zici. Intr-o dimineata i-a zis Cristi sa ma linga si a sarit imediat in pat si a inceput sa ma linga. Cand ne asezam la masa il vezi si pe el cum isi ia patura si o aduce langa masa ca sa stea pe ea. Cand ii este frig se inveleste singur. E pur si simplu genial. Este exact ca Milo din The Mask (si la inteligenta si ca rasa).
Acum ceva timp a avut insa o boala care i-a atacat toate organele care erau colorate (a si orbit din cauza asta). Acum este complet alb, chiar si nasul este decolorat acum. Cand merge intr-un loc nou il asculta pe Cristi ca sa stie daca are ceva in fatza sau nu, ca sa nu se loveasca. In fine, ati inteles ideea.
Uitati si niste poze cu el:

Aici i s-a facut frig si s-a invelit:

Cainele asta m-a facut sa imi doresc si eu un animal de companie (adica pe el ).

Idei…

Ma gandeam zilele astea ce sa mai fac ca sa uit de dorul de casa. Poate ca o sa par o persoana “slaba” asa cum m-a descris cineva intr-un comment, insa nu mi se pare o slabiciune sa simti lipsa celor apropiati, in schimb mi se pare inuman sa nu o simti.
Primul lucru pe care l-am incercat sa il fac a fost sa nu vizitez Milano. Nu inca cel putin. Stiu ca suna ciudat, insa m-am gandit asa… daca eu vizitez totul in primele doua sau trei saptamani, ce o sa fac in restul timpului?! Oricum la inceput eram ocupat cu acomodarea si nici nu a fost o perioada prea lunga ca sa ma copleseasca dorul de casa. Acum insa este alta poveste, deja a trecut perioada de acomodare, probabil ca intr-o saptamana o sa incep sa vizitez orasul si chiar si imprejurimile. Asadar trebuie sa ma gandesc la noi moduri de a face fatza izolarii (pentru ca asta e pana la urma, oricat de prietenosi sunt toti, tot nu vorbesti limba materna, tot nu sunt ei prietenii de-o viata).
O idee mi-a venit, stiu ce trebuie sa fac ca sa uit de tot si de toate, sa programez (am norocul sa ma cunosc suficient de bine si sa stiu ca asta ma face sa ignor partea mea “spirituala”, de fapt ma face sa ignor totul ). Poate va ganditi acum ca sunt tampit, vreau sa lucrez si acasa dupa ce ca lucrez la servici, insa nu este chiar asa, cand lucrezi acasa esti relaxat, faci ce vrei, cum vrei si cand vrei. Cine stie cunoaste .
In fine, ca sa ajung la punctul culminant al acestui articol voi sari peste alte explicatii si voi spune asta: ce sa fac? Ce idei imi dati pentru un soft? Pentru ca asta e marea problema, muncesc eu si acasa, dar ce sa muncesc? pentru ca vreau sa fie o chestie interesanta, o chestie web-based (pentru ca as vrea sa si invat partea asta de programare mai bine), o chestie care sa se vada, sa am si eu satisfactia realizarii unui lucru palpabil.
Cam asta era ideea acestui post, sa imi dati si mie o idee despre ce sa fac, orice va trece prin cap si vi s-ar parea interesant de vazut, de folosit, de jucat chiar.

Va rog sa scrieti orice idee va vine, indiferent de cat de aiurea vi se pare. Cu ocazia asta va puneti si imaginatia la lucru, sau, de ce nu, va exprimati dorintele neimplinite de catre ce este astazi pe internet.
Promit sa analizez serios orice idee pe care mi-o transmiteti, chiar daca este la misto sau imposibil de realizat.